Am ajuns la momentul de final.
Am trecut multe cu vederea...am lasat de la mine de atatea ori.
Dar,rabdarea isi are limitele ei.
Am rabdat de multe ori pt binele unei relatii.Mai ales de prietenie.
De aceea,mereu am lasat sa se inteleaga ce se intampla cu mine.Nu am zis niciodata cu voce tare sau nu am dat glas lucrurilor pe care le simteam.De aceea cand ma descarc pe blog,niciodata nu dau nume sau situatii.
Am tinut in mine atatia nervi si lacrimi , ca au atins proportii enorme.
Pentru ce ?
Pentru niste oameni care,mai mult sau mai putin,nu ma iau niciodata in serios.Pentru cei care atunci cand am avut nevoie de ei si am ajuns practic in genunchi,la un nivel de umilinta injositor.
As vrea acum sa zic totul pe bune.Daca mai pot.
Cand m-am trezit singura,am inceput sa plang.Am plans amarnic si atat de putine persoane au stiut . Au fost zile si saptamani atat de grele ca nu ai putea vreodata sa crezi.Momente cand vedeam imagini peste tot.Nopti in care,desi suna cliseic,CHIAR ADORMEAM cu ochii in lacrimi.
Reciteam intruna,cand puteam,totul..ceea ce era istoria..
Si nu vroiam sa renunt.Devenisem atat de incapatanata sa ma agat de chestia asta,ca nu imi pasa ca ma calc eu in picioare . Ca ma calcau si altii.
Am trecut peste minciuni,mici sau mari,am vrut sa fie totul bine.
Nu am fost niciodata atat de naiva incat sa cred totul.
Sa nu pun cap la cap totul.
Si a venit clipa .. in care am zis GATA. Una din cele mai grele.Insemna sa sterg un trecut cat a putut sa fie el de fericit pentru mine.Pentru ca eram implinita.Eram cumva inocenta si prostuta,dar credeam.
Si la momentul-criza , am realizat...totul a fost vis.
Sau nu a fost adevarat.Si am inteles ca am fost singura.
Indiferent ce s-a intamplat dupa..ce promisiuni sau regrete tardive si-au facut locul , eu .. am renuntat..
Mi-e frica de ceea ce s-ar putea intampla iar.
Pentru ca nu mai vreau nopti triste.zile in care nu zambeam.atata singuratate.atata disperare inca.un om normal ar fi inteles si s-ar fi retras.eu nu am inteles. am mers inainte.
ca sa ajung aici.unde mi-e frica.
am avut atata nevoie de un moment de atentie din partea ta ca m-am lasat de izbeliste.ca eram chiar fericita in momentele in care atentia se centra asupra mea.si ma simteam dezamagita cand gandurile erau departe ..
i've got to my limits.i cannot be the only one fighting.as i USED to do.now i want me back.even tough i will be alone.remember that it hurts me so bad one cannot understand.
Am trecut multe cu vederea...am lasat de la mine de atatea ori.
Dar,rabdarea isi are limitele ei.
Am rabdat de multe ori pt binele unei relatii.Mai ales de prietenie.
De aceea,mereu am lasat sa se inteleaga ce se intampla cu mine.Nu am zis niciodata cu voce tare sau nu am dat glas lucrurilor pe care le simteam.De aceea cand ma descarc pe blog,niciodata nu dau nume sau situatii.
Am tinut in mine atatia nervi si lacrimi , ca au atins proportii enorme.
Pentru ce ?
Pentru niste oameni care,mai mult sau mai putin,nu ma iau niciodata in serios.Pentru cei care atunci cand am avut nevoie de ei si am ajuns practic in genunchi,la un nivel de umilinta injositor.
As vrea acum sa zic totul pe bune.Daca mai pot.
Cand m-am trezit singura,am inceput sa plang.Am plans amarnic si atat de putine persoane au stiut . Au fost zile si saptamani atat de grele ca nu ai putea vreodata sa crezi.Momente cand vedeam imagini peste tot.Nopti in care,desi suna cliseic,CHIAR ADORMEAM cu ochii in lacrimi.
Reciteam intruna,cand puteam,totul..ceea ce era istoria..
Si nu vroiam sa renunt.Devenisem atat de incapatanata sa ma agat de chestia asta,ca nu imi pasa ca ma calc eu in picioare . Ca ma calcau si altii.
Am trecut peste minciuni,mici sau mari,am vrut sa fie totul bine.
Nu am fost niciodata atat de naiva incat sa cred totul.
Sa nu pun cap la cap totul.
Si a venit clipa .. in care am zis GATA. Una din cele mai grele.Insemna sa sterg un trecut cat a putut sa fie el de fericit pentru mine.Pentru ca eram implinita.Eram cumva inocenta si prostuta,dar credeam.
Si la momentul-criza , am realizat...totul a fost vis.
Sau nu a fost adevarat.Si am inteles ca am fost singura.
Indiferent ce s-a intamplat dupa..ce promisiuni sau regrete tardive si-au facut locul , eu .. am renuntat..
Mi-e frica de ceea ce s-ar putea intampla iar.
Pentru ca nu mai vreau nopti triste.zile in care nu zambeam.atata singuratate.atata disperare inca.un om normal ar fi inteles si s-ar fi retras.eu nu am inteles. am mers inainte.
ca sa ajung aici.unde mi-e frica.
am avut atata nevoie de un moment de atentie din partea ta ca m-am lasat de izbeliste.ca eram chiar fericita in momentele in care atentia se centra asupra mea.si ma simteam dezamagita cand gandurile erau departe ..
i've got to my limits.i cannot be the only one fighting.as i USED to do.now i want me back.even tough i will be alone.remember that it hurts me so bad one cannot understand.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu